Iurie Bojonca: Mihai Eminescu - 127 de ani de la trecerea în nefi...

                          ***

Răsăritul soarelui era atât de frumos

în aceasată tristă toamnă

păsări bine fardate zburau mai pe jos

aproape-aproape de ziduri

lumina roşie curgea năvalnic

şiroaie de purpură 
caldă

îşi făceau loc printre riduri

se prelingeau apoi peste frunte

şi faţă şi mâini şi picioare

mă-nfăşurase cu
totul

acest splendid
răsărit de soare.

De-atunci  tot
ce mişcă în jur

îmi pare mult mai drag

mai frumos

şi mai grav

de parcă-aş 
pluti atât de plăcut

pe covorul de
frunze

care de ramuri
s-au rupt

dar încă nu au căzut

şi pe cât era de frumos

pe atât eram de bolnav

de viaţa

de cer

de păsări

de frunze de aur

bolnav de rasarit

bolnav şi de apus

o boală pe care

nici în cuvinte

nu pot s-o spun

pentru ceea ce simt

cuvinte nici nu-s.                                  

                                     Iurie
Bojoncă

    2016

Notă: Din volumul Motivul oglinzii în curs
de apariţie.

Autumnală

Afară persistă o
tânără toamnă

Setoasă de viaţă,
dar aurie.

Atât e de bine
frumoasa mea doamnă

Când lumea e toată
o poezie.

Şi locul de unde frunza
se rumpe

E-o rană cât codrul
de mare,

Care numai cu
lacrimi se umple

Şi numai pe mine mă
doare.

E timpul când
fructele coapte

Lasă singur ramul
bătrân,

Iar eu două mere de
lapte

Le caut la tine în
sân.

              Iurie Bojoncă

Notă: Textul este
publicat în volumul Peştera Mâglei , Editura Universul,
1996

Iurie Bojonca: Mihai Eminescu - 127 de ani de la trecerea în nefi...: *** Opriţi vântul, Să facem o  linişte tota lă pentru omul acesta care nu poate să doarmă. Opriţi freamătul frunzelor, de-acum ş...